Alex R. (alias Bebe), 23 ani
Prima data am incercat droguri la 13 ani printr-un prieten de la scoala. La inceput am fumat heroina timp de 4 luni, dupa care am inceput sa ma injectez. Am consumat 10 ani de zile. Dupa o luna de la primul contact cu drogurile am inceput sa consum zi de zi si chiar de 2-3 ori pe zi. Dupa 3 luni am inceput sa simt ca mi-e rau daca nu consum, ceea ce m-a fortat sa continui sa consum, indiferent daca vroiam sau nu. Din cauza drogurilor am intrerupt liceul. Am doar 9 clase terminate. Prietenii s-au distantat de mine si nu reuseam sa imi mentin locul de munca. Mi-am pierdut increderea în mine si in altii. De mai multe ori am fost plecat de-acasa pentru perioade scurte. Dupa ce s-au scurs astfel 10 ani am realizat ca nu facusem nimic in viata si mi s-a nascut dorinta de-a ma schimba. Astfel am ajuns la Centrul Teen Challenge. Aici recuperarea este foarte grea, pentru ca se studiaza mult. Pana sa vin la Teen Challenge nu am citit nici o carte. Aici trebuie sa citesc doua pe saptamana, plus Biblia in fiecare zi cate o ora. E greu! Este mult mai usor pentru tineri daca nu incearca niciodata droguri, indiferent de tipul de drog. Intotdeauna un drog mai slab te va conduce la unul mai tare, pana ajungi la varf, cand nu mai ai nici o scapare. Si inca un lucru: evitati anturajul cu baieti care consuma si nu cumva sa ii numiti “prieteni”, pentru ca dependentii de droguri prieteni, ci doar persoane de care pot sa profite.
« Drama lui Alexandru »
Intr-un cartier din plin centrul Bucurestiului traieste Alexandru, un baiat de 24 de ani, licentiat in drept si dependent de heroina. In anul II de facultate a inceput calvarul. Alexandru povesteste:
"Sunt foarte timid. Poate si acesta a fost motivul pentru care am cazut in aceasta cursa..." Isi frange mainile tremurande si cu ochii plini de lacrimi continua: "Sunt singur la parinti. Ai mei mi-au oferit totul. La varsta de 19 ani mi-au cumparat masina... Pe ei i-am cunoscut in discoteca. Mi-au propus sa ii insotesc sa-si procure drogurile. Am acceptat..." Mainile ii tremurau din ce in ce mai rau. Vocea la fel. In privire avea un fel de teama si parca nu reuseste sa-si adune frazele. "M-am apropiat de unul dintre ei. Lucra la circ. De multe ori isi pregateau drogurile la mine in masina... Viata mea se impartea in doua. Aveam doua cercuri de prieteni. Dimineata mergeam la facultate, dupa amiaza ma intalneam cu ei..." Tace. Se concentreaza. Negasind cuvintele potrivite se ajuta de gesturi: "Ma iertati. E a treia zi in care nu ma droghez si sunt cam agitat... 5-6 luni i-am insotit sa-si procure drogurile. Ii vedeam cum se injecteaza, vedeam efectele drogurilor in toate fazele. M-au indemnat de multe ori sa ma droghez, dar nu am acceptat..." Tace. Parca ar vrea sa se ascunda de el. Sa fuga de trecutul care il apasa: "Mi-am pierdut serviciul. Mi-am nenorocit parintii... Am cheltuit o multime de bani. Sunt un om distrus... Nu mai am pe nimeni..." Isi ascunde fata in palme si plange in hohote. Drama lui Alexandru m-a cutremurat pana in cele mai adanci cotloane ale sufletului. La un moment dat se linisteste oarecum. Continua: "Anul trecut Craciunul l-am petrecut in spital... Nu mai eu stiu cum... Dupa aceea am luat-o de la capat... Unul dintre ei avea apartament... Acolo ne intalneam toti... Nu vreau sa dau vina pe nimeni. Nu m-a luat nimeni cu forta. Ei mi-au propus, iar eu intrun final am acceptat. Mi-am zis ca va fi prima si ultima data. Nu am simtit mare lucru... Simteam psihic o anumita stare... Dupa 3-4 ore mi s-a facut rau. Aveam greturi, varsaturi, stare de somnolenta... Era totusi un rau diferit pe care nu-l pot descrie... Vorbeste rar rupand propozitiile intre ele. Cu greu isi ordoneaza ca timp <>. Dupa prima doza am incercat sa ma indepartez cat de cat de ei. Dar asta nu a durat mult. Pentru asa-zisul prieten de care ma apropiasem am intrat din nou in mijlocul lor. Si de-aici a inceput tragedia...
Acum cand va povestesc ma simt mai bine..." Efectul discutiei cu tenta de spovedanie incepe sa apara. Alexandru vorbeste din ce in ce mai cursiv: "Dependenta psihica s-a instalat destul de repede. Ma drogam pentru ca imi placea starea. Imi facusem si o asa-zisa prietena care se droga si ea bineinteles. Ma drogam si simteam ca sunt mai puternic. Citeam cursurile pana noaptea tarziu. Aveam vointa sa invat, dar nu retineam mai nimic." Teama din privire ii dispare. In locul ei apare un semn de intrebare. Un fel de: "Vreti sa ma ajutati? Am nevoie de prieteni adevarati! Mama si matusa sunt cadre medicale. Si-au dat seama ca ma droghez. M-au intrebat, iar eu am recunoscut. Din disperare, cred, ai mei au gresit foarte mult. Am simtit din partea lor un fel de repulsie. M-au facut sa ma simt strain. Daca m-ar fi inteles si i-ar fi simtit aproape, cred ca as fi renuntat la heroina. Dar ei au apelat la mijloace extreme. Mi-au facut o cura de dezintoxicare acasa. Mi-au angajat bodiguard pe care il plateau cu ora. Mi-au adus psihologi... Toate eforturile lor au fost insa in zadar... In anul III de facultate le spuneam ca daca nu-mi dau bani pentru heroina, nu ma pot duce la examene. Am ajuns pana acolo unde am obligat-o pe mama sa-mi cumpere doza. Inainte de examene ma injectam. Nu mai avea ce sa-mi faca. Numai matusa mea, saraca, se ruga pentru mine si o indemna pe mama sa mearga la biserica." Si pentru ca am ajuns la subiectul biserica, il intreb: "Daca ti-as propune sa mergi sa te spovedesti, ai accepta?" Imi raspunde, fara ezitare: "Da. Este singura metoda care ma poate salva. Le-am incercat pe toate: dezintoxicare, psiho-terapie, am fost in libertate, dar am avut si paza. Toate acestea s-au dovedit a fi doar esecuri. Daca ma insotiti, eu merg si astazi sa ma spovedesc... Eu zic ca nu mai simt nevoia sa ma droghez, dar ceva din interior ma macina. Acest ceva, in libertate, cred ca m-ar duce la consumul de heroina. Vreau sa scap de nelinistea asta care ma duce pe un drum gresit... Vedeti dvs., m-ati ascultat.
Astazi, sigur ma voi simti mai bine. Dar plecati, si eu raman cu suferinta..." Spune cu sfasietoare umbra de regret. Priveste pamantul. Clipeste des, semn ca ochii ii sunt plini de lacrimi, ii promit ca maine voi veni sa il iau la biserica sa se spovedeasca. Ma priveste mirat si neincrezator: "Veniti? Pe la ce ora?"
Ziua de 28 noiembrie 2002, a fost una speciala pentru Alexandru si mama lui, care l-a insotit. Cand a iesit din biserica, m-a imbratisat si mi-a spus: "Va multumesc din suflet. Stiti cum ma simt? - parca plutesc. Nu-mi vine sa cred... Nu am cuvinte. Nu stiu ce sa spun, decat ca va multumesc. Ce preot, Doamne, ce preot!
Dan Dragan, 25 ani
Prima data am inceput sa consum marijuana si hasis in clasa a IX-a la liceu. La 21 de ani m-am apucat de heroina – primele 3 luni la tigare, dupa care la seringa. Prietenul surorii mele consuma si, petrecandu-mi tot mai mult timp cu el, am avut si eu dorinta sa consum. Asa am inceput. Apoi el m-a introdus intr-un anturaj de consumatori, din care mi-a fost foarte greu sa mai ies. Am consumat 4 ani de zile. La inceput ma drogam in grup cu prietenii care imi dadeau din dozele lor. Dupa un an insa, grupul s-a destramat si am ramas cu stari de rau. Pentru a evita aceste stari, am inceput sa fur pentru a-mi cumpara droguri – la inceput de la prieteni, dar apoi si de la familie. Astfel m-am vazut prins intr-un cerc vicios, din care nu mai puteam iesi. Relatiile mele s-au destramat. Am lucrat la SRI insa datorita consumului am pierdut acest serviciu. Imi pierdusem abilitatea de a pastra un serviciu, chiar daca incercasem in mai multe parti. Apoi am fost data afara din casa. Mi-am vandut pana si masina sa-mi cumpar droguri. Eram intr-o situatie disperata pe toate planurile. Nu mai aveam unde sa stau, relatia cu familia era rupta. Ajunsesem la saturatie legat de modul de viata pe care il aveam. Acum sunt la Centrul Teen Challenge. Recuperarea este grea. Mai ales la inceput, cand nu intelegeam multe, era greu, insa pe masura ce citeam si studiam Biblia si alte materiale, mi-am dat seama ca ceea ce eram pe cale sa descopar era adevarata viata.
Asa ca tot ce am facut a fost sa imbratisez aceasta viata. Cand ma gandesc la alti tineri, le doresc sa nu incerce droguri nici macar o data, sub nici o forma. Poate fi fatal!